”Şcoala altfel”... Text primit pe mail, de la un colaborator...

Foto: www.evz.ro

De-abia am prididit să fac

Planificări - o droaie,

Că vin, din urmă, la atac,

Şedinţe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi

Şedinţă cu părinţii,

Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,

Să mă ferească sfinţii!

Peste trei zile voi ave,

C-aşa-i acum poruncă,

Prea-minunatul C.C.E.,

Şi-alte şedinţe încă.

Şi ca să-mi fie foarte clar

C-am misie-ntre misii, 

Fac parte - ca misionar -

Din treizeci de comisii!

Număr absenţe, raportez,

Săptămânal de-acuma.

Excursii - le organizez,

Serbări - una şi una!

Sesiunea de comunicări

Şi cea de referate,

Concursuri, baluri, adunări

Tot eu le fac pe toate... 

Pornesc spre casă şchiopătând

De-atâta aiureală,

Se-aud ectenii de comând

Când plec de lângă şcoală.

Că rostul ni l-au resetat

Nebunii şi cretinii.

Au smuls din holdă grâu curat

Şi pun în loc... ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
şi bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig -

Că n-am bani de căldură,

Şi-mi vine, uite-aşa, să strig,

Să-mi dau drumul la gură!

C-am înţeles: de ani întregi

Reforma-i ca sminteala,

Aşa e când promulgă legi

Cine urăşte şcoala.

Mai am de corectat lucrări,

Şi zeci de portofolii,

Îmi pun pe umeri, să nu-ngheţ,

Un şal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,

Cu capul pe o mapă.

Visez cât am ajuns de... jos,

Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat

Să pun în opt dosare

Dovezi de parteneriat

Şi de colaborare.

Şi mă trezesc în zori de zi,

Ca dintr-un joc de iele,

Înmormântată în hârtii,

Dosare, dosărele...

Şi, vai de capul meu, uitai

Să fac o socoteală

Cu note mici şi mai dihai

La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreţ -

”Testare iniţială” -

Un fel de măr, dar pădureţ,

O nouă abureală.

Şi plan remedial mai am

Să fac până-n amiază.

Că am şi ore până-atunci -

Asta nu mai contează!

Aş vrea să plâng, dar nu e chip,

Nu-i timp de consolare,

Că vine, mâine, ARACIP

Comisia-teroare.

Şi o să ia la scotocit

Toată maculatura

Ce tinde către infinit,

Sporind harababura...

Şi vin, cu rostul lor ”sublim”,

Iar când or bate-n poartă,

Pe loc ne-or cere să vorbim

Limba română... moartă!

Că-i alta limba, la dosar,

Decât e limba vie.

Şcolarul nu mai e şcolar,

E... ”educabil”. Fie!

Şi ca să fie pe deplin

Reforma - făcătură,

Poruncă nouă mai primim

Spre nouă-nvăţătură:

”Când educabilul ţi-o da,

Cu sete,-un pumn în gură,

Tu să-i explici, cu glas duios,

Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbeşti răstit,

Necum să-i tragi o palmă,

Ai dreptul să-i zâmbeşti, smerit,

Cu faţa cât mai calmă!”